Cum să-ţi aperi copilul de molestare?

Cum să-ţi aperi copilul de  molestare?
adaugat

Adaugat la Feb. 26

Uită de incitarea fricii, de poveştile de groază despre nenea cu bomboanele; încearcă în schimb să ai cu el o comunicare confidenţială şi la subiect, să-i asiguri ajutor şi sprijin şi să-i formezi cât mai complet conştiinţa corpului.

Cum să-ţi aperi copilul de  molestare?
Ordinul „Să nu stai de vorbă cu străinii!”, îl cunoaşte toată lumea, însă copilul trebuie să înţeleagă şi motivul regulii, or acest lucru nu se rezolvă cu simple aluzii la poveştile de groază. Mai ales pentru că – și aste e dovedit de statistici – majoritatea cazurilor de molestare sexuală nu sunt comise de străini, ci în cele mai multe cazuri, de rude sau de cunoştinţe.

Aşadar, noi părinţii, cu ocazia pregătirii lor împotriva pericolelor potenţiale trebuie să aplicăm o abordare mult mai cuprinzătoare, care în loc să creeze spaimă în ei, să fie o informare care îi sprijină în observarea comportamentului suspect şi îi învaţă la însuşirea unor reacţii adecvate în asemenea cazuri. Astfel copiii vor recunoaşte cu uşurinţă situaţiile periculoase și vor putea lua decizii înţelepte, în loc să devină influenţabili şi neajutoraţi din cauza spaimei.

Cel mai important este ca părinţii să fie conştienţi de faptul că 93% dintre cei care comit hărţuire sexuală împotriva copiilor sunt persoanele pe care copilul le cunoaşte: rudă, prieten, profesor sau antrenor, etc.

  • Să accentuezi importanţa faptului că este foarte important ca ei să aprecieze corect situaţia înainte să acţioneze. De exemplu, să nu se urce în maşina unui necunoscut, chiar dacă acesta face referire la noi, părinţii, sau la vreo situaţie de urgenţă legată de noi.
  • Să-i faci să înţeleagă că infractorii arată exact ca oricare dintre noi.
  • Să clarifici cu ei că pericolul nu vine numai din partea străinilor.
  • Învaţă-i că acordul lor are o importanţă covârșitoare. Copiii trebuie să înţeleagă că ei sunt cei care controlează cine poate şi cine nu poate să îi atingă.  
  • Contribuţia ta joacă un rol important în formarea conştiinţei corporale. Astfel, dacă copilul decide că nu vrea ca o anumită rudă să-l sărute sau se revoltă împotriva unui gâdilat, atunci neapărat trebuie să respecţi acest lucru. Nu-l obliga sau certa pentru faptul că nu îmbrăţişează de exemplu o mătuşă venită în vizită, pentru că îi poţi crea confuzii în legătura cu limitele până unde se extinde controlul său asupra propriului corp. 

Ei trebuie să înveţe că în cazul în care cineva (nu are importanţă că e un străin de pe stradă sau unchiul unui coleg de clasă) vrea să-i oblige la ceva ce ei nu doresc să facă, soluţia este mereu aceeaşi: scăpare imediată din situaţie şi anunţarea unei persoane de încredere, fie părinte, profesor sau chiar un poliţist.

În acest subiect este de o importanţă covârşitoare comunicarea deschisă, de încredere şi de susţinere. Noi trebuie să ne asigurăm copiii că ei se pot baza pe noi în orice situaţie, pentru că noi suntem acolo, îi ajutăm şi îi iubim.