Ce să NU facem dacă copilul nostru face crize de isterie!

Ce să NU facem dacă copilul nostru face crize de isterie!
adaugat

Adaugat la Mar. 06

Problema cea mai des întâlnită în educaţia copiilor este atunci când copilul are crize de isterie şi noi nu avem habar ce ar trebui să facem.

O criză serioasă de isterie poate avea mai multe motive, dar cel mai des apare atunci când copilul nostru nu poate să facă un anumit lucru, iar din această cauză devine frustrat, sau dacă oboseşte prea tare, din această cauză pierzându-și autocontrolul dacă nu obţine ceva ce îşi doreşte cu ardoare. În general problema este că noi ca adulţi, ne concentrăm să punem capăt cât de curând isteriilor şi de multe ori facem greşeala să îi facem poftele, pentru că nu vrem să menţinem această stare. Dar nu strică să fim foarte vigilenţi, pentru că dându-i ascultare, aceste isterii se includ foarte repede în instrumentarul comportamental al copilului, ca mijloc de atingere al obiectivelor. Tocmai prin administrarea isteriilor  va învăţa copilul nostru să își controleze în mod corespunzător emoțiile şi mânia. Dar totuşi ce să NU facem când apare isteria?

Dacă izbucneşte isteria, cel mai bine e să acceptăm situaţia. Nu acesta e momentul să facem educaţie; în timpul crizei nu are niciun rost să-l facem pe copilul „ieşit din minţi” să înţeleagă care ar fi în asemenea situaţii cea mai bună rezolvare. Să încercăm să îndepărtăm copilul din mediul în care a izbucnit criza. În zadar este să încercăm să-i explicăm ce s-a întâmplat; în starea în care se află oricum informațiile nu ajung la el. Amplificăm şi mai tare isteriile dacă strigăm la copil să nu mai facă istericale. Dacă etichetăm comportamentul lui doar amplificăm reacţia. E important de menţionat că, deşi e greu să ne păstrăm calmul în asemenea situaţii, mult mai uşor mânuim un copil isteric, dacă ştim de ce face acest lucru, respectiv dacă acceptăm că asta vine odată cu vârsta.

Felul cum ne comportăm într-o situaţie de conflict, va fi un exemplu pentru copil. Dacă urlăm la el, îi dăm exact exemplul că urletul e foarte normal, că asta este reacţia corectă când nu ştim ce să facem cu emoțiile noastre.

Ce să NU facem dacă copilul nostru face crize de isterie!
Nu e voie ca pedeapsa să fie instrumentul nostru de gestionare a isteriei. Dacă îl pedepsim, eventual îl lovim peste fund, pe de-o parte riscăm pierderea autorităţii părinteşti, iar pe de altă parte putem fii siguri că relaţia noastră îşi pierde bazele solide.

 Pedeapsa vorbeşte mai mult despre neputinţa noastră ca părinte. Dacă nu avem nici cea mai vagă idee ce ar trebui să facem, atunci putem comunica liniştit toată neputinţa noastră către copil. Să-i spunem că pe noi ne deranjează această situaţie, că am devenit tensionaţi şi să aşteptăm un pic să ne liniştim amândoi. În asemenea cazuri contează mult şi umorul sau distragerea atenţiei, copilul simțind imediat acest lucru fiind ulterior recunoscător că l-am ajutat.

Se întâmplă deseori, ca isteria să înceapă dacă nu o luăm spre locul lui preferat de mâncat îngheţată, dacă nu îi cumpărăm a şaptezeci şi una maşinuţă. etc. În asemenea situaţii se declanşează isteria, iar dacă nu suntem destul de vigilenţi, copilul va prelua conducerea peste noi cu mare uşurinţă. "Încetez din plâns dacă primesc îngheţată! Încetez cu isteria dacă-mi cumperi maşinuţa”. E important, dacă într-adevăr nu am avut de gând să cumpărăm îngheţată sau maşinuţă, atunci să nu renunţăm la acest gând, numai pentru că puştiul vrea altceva. Dacă ne adaptăm planurile în mod regulat după reacţiile lui, foarte repede ne vom confrunta cu un copil care împarte porunci, care stăpâneşte viaţa din casă şi şantajează toţi membrii familiei.